Judetul Dolj

Județul Dolj

Unul dintre cele mai mari județe din România (locul 7), poziționat în sud-vestul țării, este parte a regiunii de dezvoltare Oltenia, alături de alte patru județe: Gorj, Vâlcea, Olt și Mehedinți. Întins pe o suprafață de 7.414 kilometri pătrați, județul Dolj este compus din trei municipii (Craiova, Băilești și Calafat), patru orașe (Segarcea, Bechet, Filiași și Dăbuleni) și 104 de comune numărând aproape 600.000 de locuitori (după datele recensământului populației din 2021)

De o frumusețe aparte, Doljul este mărginit la sud de Dunăre, apele fluviului constituind granița naturală a județului pe o distanță de 150 kilometri. Din punct de vedere al infrastructurii, Doljul deține aproximativ 2.500 de kilometri de drumuri europene, naționale, județene și comunale, două porturi dunărene – la Bechet și Calafat, o rețea de cale ferată care măsoară 225 kilometri și un Aeroport construit după toate normele europene, singurul din sudul României, care poate deservi o populație de 2,5 milioane de locuitori.

Podul de peste Dunăre, care unește România de Bulgaria prin localitățile Calafat și Vidin, este unul dintre punctele strategice ale județului Dolj, care oferă un potențial deosebit de dezvoltare întregii zone de sud a Olteniei. Totodată, Podul Calafat-Vidin este parte a Coridorului pan-european VII (Dunărea).

Stema județului, se compune dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite, tăiat și retezat.

Semnificația elementelor însumate: Leul este vechiul simbol al Olteniei, ca provincie istorică românească, și este un corolar al virtuților locuitorilor acestor meleaguri. Snopul de grâu reprezintă bogăția acestui județ și ocupația tradițională a locuitorilor săi. Peștele este un element heraldic tradițional, înscris în vechea stemă interbelică a județului, și reprezintă bogăția apelor acestei zone.

Etimologia numelui Dolj își are originea în limba slavonă:
“Dole”=Jos, la care se adaugă Jii, rezultând Doljii, adică Jiul de Jos (la fel pentru Gorj, “Gore”=Sus – Gorjii = Jiul de Sus). Prefixele, respectiv adverbele “gore” și “dole” (sus, jos) s-au păstrat în limba română doar în aceste două toponime Dolj și Gorj.

CRAIOVA- MUNICIPIUL REȘEDINȚĂ AL JUDEȚULUI DOLJ

Stema Craiovei Reședința județului, în afara denumirii antice, Pelendava, a mai purtat în secolele VII-VIII denumirea latină Ponsiona (Pod peste Jiu), denumire aflată pe o inscripție găsită pe un fragment de stelă în apropierea castrului Pelendava, datată din secolul al VII-lea.

Sunt multe legende în legătură cu numele actual al Craiovei. Originea acestui nume vine din slavonă, “kralj” = “rege”, “crai”.

Atestarea documentară a Craiovei apare în 1475, într-un hrisov dat de domnitorul Laiotă Basarab şi în care se aminteşte de jupân Neagoe de la Craiova.

Craiova se afirmă şi în lupta de rezistenţă antiotomană din secolele XIV-XV, lângă Craiova considerându-se că se află vestitele Rovine, mlaştinile din Lunca Jiului, unde s-au purtat lupte încheiate cu victoria românilor conduşi de Mircea cel Bătrân.

La sfârşitul sec.al XV-lea, Craiova era un târg, întins pe moşia puternicilor boieri Craioveşti care deţineau peste 100 de sate, fiind o adevărată putere economică şi fără a căror alianţă domnii aflaţi în scaun nu se puteau menţine.

Un rol important în evoluția istorică a localității/zonei, l-a avut Instituția Băniei. Apărută în ultimele decenii ale secolului al XV-lea, Marea Bănie de Craiova a devenit într-un timp relativ scurt cea de-a doua instituţie politică a ţării, ca importanţă, după domnie. În timpul domniei lui Neagoe Basarab, anul 1512, Marele Ban preia pentru teritoriul din dreapta Oltului atribuţiile domniei, dispunând şi de o cancelarie în cadrul căreia se redactează acte după forma celor domneşti.

În timpul lui Mihai Viteazul (1593-1601), Craiova devine un important centru politic si militar. În 1593 Mihai este înscăunat ca domn al Ţării Româneşti, iar dregătoria de Mare Ban îi este încredinţată lui Preda Buzescu. Boierii Craiovești și Buzeștii (Preda, Stroe, Radu) și-au pus amprenta asupra evoluției Craiovei. În plan cultural, Buzeștii și cărturarii legați de ei au avut un rol de importanță majoră în răspândirea și modelarea limbii române ca instrument cultural. Cea mai importantă dovadă fiind Cronica lui Mihai numită și a Buzeștilor, Craioveștii și Buzeștii au ridicat numeroase construcții pe care le-au înzestrat cu tipărituri și manuscrise.

CÂTEVA DINTRE ATRACȚIILE ACTUALE ALE CRAIOVEI

CASA BĂNIEI, Str. Matei Basarab nr. 16

Este cea mai veche construcție civilă din Craiova și a servit drept reședință a Banilor și loc de adunare a Divanului Craiovei. A fost reconstruită de Constantin Brâncoveanu în 1699 pe locul fostelor case ale boierilor Craiovești din secolul al XV-lea. De-a lungul timpului, clădirea a servit drept casă a Episcopiei Râmnicului, reședință privată, sediu provizoriu al tribunalului Craiovei, local al unor instituții școlare, seminar preoțesc, secție a Arhivelelor Statului, local al Muzeului Regional al Olteniei și casă a Mitropoliei Olteniei. Din 1967, în Casa Băniei este deschisă publicului expoziția permanentă a Secției de Etnografie a Muzeului Olteniei.
BISERICA SFÂNTUL DUMITRU, Str. Matei Basarab nr. 14

Cunoscută și ca Biserica domnească, Biserica Băneasa sau Catedrala Mitropolitană, este cel mai vechi și mai important edificiu de cult din Craiova. Situată în zona centrală a orașului, în imediata apropiere a Casei Băniei, biserica a fost reconstruită succesiv, de-a lungul secolelor, pe temelii ce datează, conform unor ipoteze, din jurul secolelor XI-XII. Ctitorită de banul Barbu Craiovescu, rezidită de Matei Basarab, reparată și remodelată de domnitorul Constantin Brâncoveanu și de boieri locali (Obedeanu, Argetoianu) și reconstruită din temelii sub oblăduirea Regelui Carol I, Biserica Sf. Dumitru este în prezent unul dintre cele mai importante centre spirituale din zonă. Numele de Biserica Băneasa i se trage de la faptul că a fost socotită veche ctitorie a familiei Craioveștilor, care a dat un șir lung de bani ai Craiovei, un argument în acest sens fiind și apropierea de Casele Bănești ale acestora. Denumirea de Biserică domnească i-a fost atribuit bisericii datorită faptului că din familia ctitorilor săi s-au tras mai mulți domnitori ai Țării Românești: Neagoe Basarab în secolul al XVI-lea, Matei Basarab în secolul al XVII-lea și Constantin Brâncoveanu în secolele ale XVII-lea și al XVIII-lea), fiecare dintre aceștia aplecându-și atenția asupra nevoilor lăcașului de cult.
CATEDRALA EPISCOPALĂ „MADONA DUDU” , Str.Madona Dudu nr.13

Cunoscută sub denumirea de Catedrala Maicii Domnului, este una dintre cele mai mari biserici ortodoxe din Craiova. Biserica a fost construită în stil brâncovenesc între anii 1750 – 1756 la inițiativa lui Gheorghe Ion și Constantin Fotescu. Biserica a fost numită astfel după icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului care – spune legenda – ar fi fost găsită într-un dud aflat pe locul unde a fost construit ulterior altarul. În anii 1800-1801, întreaga Craiovă a fost incendiată de către turci, inclusiv biserica Madona Dudu. A fost puternic afectată de cutremurul din 1838, fiind refăcută în 1842. Temelia actualei construcții a bisericii a fost pusă în 1923, proiectul fiind întocmit de arhitectul Duiliu Marcu, care a condus și lucrările.

Istoricul acestui edificiu are o importanță apreciabilă pentru începuturile școlii la Craiova. În chiliile clădite lângă biserică au funcționat o școală primară și una secundară cu patru clase (umanioare), Școala Centrală de băieți, școală de cântăreți,etc. Aici pregătea, pe la 1820, oameni pentru “țara cea nouă”, cunoscutul dascăl Stanciu Căpățâneanu, urmat de Ioan Maiorescu.
PALATUL BANCA COMERȚULUI, Str. Alexandru Ioan Cuza nr. 7

A fost sediul celei mai importante bănci particulare din România de la finalul secolului al XIX-lea, fondată de marele bancher și om politic liberal Constantin Neamțu. Edificiul a fost proiectat în 1906 de arhitectul Ion Mincu, promotorul arhitecturii neo-românești, și finalizată în 1916 de către elevul acestuia, Constantin Iotzu. Încă de la început, clădirea a avut un interior bogat decorat cu stucaturi, plafoane casetate, luminatoare, mozaicuri venețiene și grilaje de fier forjat. Tâmplăria, lamperia și mobilierul au fost executate la Viena, iar pentru construcția clădirii au fost aduși meșteri din Italia: constructorul italian Giovanni Batista Peressutti, care a lucrat alături de întreprinderea de construcții a lui Carlo Dalla Barba. Peressutti lucrase deja cu succes la construcția Palatului Administrativ și ulterior a contribuit la ridicarea în Craiova a numeroase clădiri monumentale (printre ele Casa Albă, Facultatea de Agronomie, reconstruirea Colegiului Carol I, după incendiul din 1930, Sala de spectacole a Teatrului Liric, Casa Constantin Neamțu etc.).

După 1948, în clădire au funcționat mai multe instituții, printre care Filiala Academiei de Ştiințe Istorice, Arheologice și Etnografice, Comitetul Municipal al PCR și Consiliul Popular Municipal, iar din 1989 este sediul Primăriei și al Consiliului Local al Municipiului Craiova. In prezent, clădirea se află în renovare.

În fața Primăriei Craiova, se află Statuia domnitorului Alexandru Ioan Cuza – operă în bronz realizată în 1912 de către sculptorul italian Raffaello Romanelli.

Statuia, executată la comanda omului politic craiovean Mișu N. Popp, îl înfățișează pe A. I. Cuza în picioare, purtând celebra sa uniformă de ofițer și mantia princiară pe umeri, ținându-și sabia cu ambele mâini. Tăbliile inscripționate de pe soclul statuii prezintă texte cu descrierea măsurilor luate de Cuza în timpul domniei sale.
CASA ALBĂ

În Craiova interbelică, între anii 1920 și 1930, se construiește așa-numita clădire Casa Albă (pe una din laturile grădinii centrale – English Park – realizată în stilul unui scuar londonez), după planurile arhitectului Constantin Iotzu, la inițiativa familiei Constantin Neamțu. Denumită inițial Palatul Nou, a fost prima clădire de blocuri din Craiova, având ca destinație 44 de apartamente destinate funcționarilor Băncii Comerțului aflată peste drum (actualul sediu al Primăriei). Casa Albă a fost construită de către italianul Giovanni Batista Peressutti, într-o perioadă în care, în Craiova, se evidențiau specialiștii și muncitorii străini în multe meșteșuguri și meserii.
PALATUL ADMINISTRATIV, Calea Unirii nr. 19

Este una dintre cele mai reprezentative clădiri din Craiova. Construit în prima parte a secolului al XX-lea după planurile arhitectului Petre Antonescu, în stilul neo-românesc promovat de Ion Mincu, edificiul găzduiește astăzi două dintre cele mai importante instituții ale județului: Prefectura și Consiliul Județean Dolj.

Palatul este o clădire de dimensiuni monumentale, construită din piatră, cărămidă și beton armat, în stil neoromânesc, dispusă sub forma literei E pe un plan simetric față de verticala turnului central. Edificiul prezintă două fațade principale ce corespund intrărilor în clădire, spre vest (înspre Piața Mihai Viteazul) și spre est (înspre English Park), celei dinspre vest fiindu-i acordată o importanță mai mare. Din punct de vedere estetic, decorația fațadelor se remarcă prin numeroasele elemente originale, dar care reinterpretează elementele specifice vechii arhitecturi românești: acoperișul cu învelitoare din țiglă smălțuită de culoare verde cu elemente decorative din tablă de zinc și lucarnele, logiile, balcoanele, arcurile trilobate de la ferestre, ancadramentele ferestrelor, coloanele, frizele și soclul din piatră, brâiele decorative sau jgheaburile pentru preluarea apei de ploaie, modelate cu motivul funiei răsucite. Atracția arhitectului Petre Antonescu față de arhitectura tradițională este vizibilă și în conceperea și tratarea interiorului Palatului Administrativ, în centrul căruia se află scara mare de onoare, ce oferă acces spre sălile de recepție, de consiliu și birourile instituțiilor găzduite în clădire. Se remarcă, de asemenea, și luminatorul din tavan, dispus exact deasupra scării de onoare, prin intermediul căruia este luminat natural tot holul edificiului.
TEATRUL NAȚIONAL, Str.A. I. Cuza nr.11

Actuala clădire a Teatrului Național (numit ulterior ,,Marin Sorescu”) a fost inaugurată în 1973. Perioada 1990-2000 a însemnat impunerea Naționalului craiovean în prim planul mișcării teatrale românești și apoi a celei europene și chiar mondiale. Excepționalele spectacole purtând semnătura marelui regizor Silviu Purcărete, („Ubu Rex cu Scene din Macbeth”, „Titus Andronicus”, „Phaedra”, „Danaidele”, „Orestia”, „Cum doriți sau Noaptea de la spartul târgului”, „Măsură pentru măsură”, „O furtună”, etc), au însemnat tot atâtea recunoașteri internaționale, participări la cele mai importante festivaluri ale lumii. Un important moment al istoriei acelei perioade a teatrului îl reprezintă fondarea Festivalului Internațional Shakespeare, în anul 1994. Complexă manifestare culturală, Festivalul Internațional Shakespeare este privit acum drept unul dintre marile festivaluri Shakespeare ale lumii.
UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA, Str. Alexandru Ioan Cuza, nr. 13

Clădirea a fost construită inițial pentru a servi drept Palat de Justiție. Proiectată în 1890 de arhitectul Ion N. Socolescu, caracterizată de monumentalitatea tipică academismului francez a acelor timpuri, a fost ridicată între 1894 și 1912. Încă de la început au fost vizibile, atât la exterior, cât și la interior, elemente și principii arhitecturale împrumutate din clasicism, precum frontonul triunghiular și peristilul intrării principale cu trei uși, încadrat de patru coloane compozite (cu elemente corintice și ionice). Construcția s-a pliat perfect pe terenul denivelat (mai înalt în partea din față, înspre actuala str. A. I. Cuza, atunci str. Justiției, și mai jos în partea din spate, înspre actuala Calea București, atunci str. Știrbei Vodă).
Din 1948, aici și-a avut sediul și prima unitate de învățământ superior din Craiova (Institutul Agronomic).
PALATUL MITROPOLITAN (Casa Vorvoreanu), Str. Frații Buzești, nr. 10

În urmă cu peste 100 de ani, Gogu Vorvoreanu, cunoscut avocat latifundiar, punea temelia viitoarei sale reședințe de familie. Pentru acest scop, boierul a folosit cele mai bune materiale și cei mai talentați meșteri, dorind ca noua construcție să poarte, peste timp, blazonul și întreaga moștenire a neamului său. Palatul Vorvoreanu a fost ridicat între anii 1905 – 1910 în stil renascentist, după planurile arhitectului Dimitrie Maimarolu și purtând semnătura pictorului polonez Francisc Tribalski la ornamentațiile interioare. Din 1964 a trecut în proprietatea bisericii, aici aflându-se Mitropolia Olteniei şi Arhiepiscopia Craiovei.
MUZEUL DE ARTĂ (PALATUL JEAN MIHAIL), Calea Unirii nr. 15

Construit între 1898 și 1907 de arhitectul Paul Gottereau (arhitect al Casei Regale) la comanda lui Constantin (Dinu) Mihail, palatul este un minunat exemplu de arhitectură eclectică europeană și academism francez. Planul construcției prezintă multe similarități cu cel al Palatului Cheverny de pe Valea Loirei. Ornamentele de pe fațadă, ancadramentele ferestrelor și feroneria balcoanelor pregătesc ochiul privitorului pentru interiorul cu adevărat grandios. Materialele de construcție folosite sunt de cea mai bună calitate: marmură de Carrara, cristal de Murano, oglinzi venețiene, feronerie decorativă, mătase de Lyon, stucaturi aurite, piese de mobilier și obiecte de artă, procurate în bună parte de la Viena. Impresionează, de asemenea, dotările tehnice ce țin de confortul locuinței, excepționale pentru acea perioadă, printre care curentul electric și încălzirea centrală de „tip roman”, cu conducte amplasate în pereți și podea. Palatul numără 29 de camere (plus depedințe) dintre care cea mai spectaculoasă este Sala Oglinzilor.

Pe seama bogăției lui Constantin Mihail circula o legendă potrivit căreia acesta l-ar fi întrebat pe Regele Carol I dacă are voie să bată acoperișul noii sale reședințe de la Craiova cu monede de aur. În mod ironic, Regele și-ar fi dat binecuvântarea, cu condiția ca monedele să fie puse în dungă. De-a lungul anilor, Palatul Jean Mihail a fost gazda unor personalități precum regele Carol I (1913) și regele Ferdinand (1915) sau președintele Poloniei, Ignacy Moscicki. Din august 1954, palatul a devenit gazda Muzeului de Artă din Craiova. În prezent, patrimoniul muzeului este constituit din peste 8000 de lucrări de artă europeană și românească.

În fața Muzeului se află bustul pictorului Theodor Aman, operă a sculptorului Ion Jalea, a fost executat în bronz în anul 1962.

În 2022, în curtea Muzeului de Artă din oraș, a fost inaugurat un complex multifuncțional unic dedicat memoriei marelui artist Constantin Brâncuși. Centrul „Constantin Brâncuși”, operă a arhitectului Dorin Ștefan j, include o galerie subterană și, la suprafață, o spectaculoasă prismă de sticlă, în care se poate urca cu ajutorul unui lift panoramic.
BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI, Filiala Dolj, Calea Unirii nr. 6

Edificiul a fost construit la sfârșitul secolului al XIX-lea într-un stil ce combină eclectismul european și neoclasicismul cu influențe Art Deco. Primul director al instituției a fost Elefterie Cornetti, cunoscut drept fondator al Școlii de Muzică “Elefterie și Elena Cornetti” (azi Școala Populară de Arte și Meserii “Cornetti”).

CASA CONSTANTIN VĂLIMĂRESCU, Calea Unirii nr. 4

Datează de la sfârșitul secolului al XIX-lea și a fost construită de antreprenorii Costa și Nedelcu după planurile arhitectului francez Albert Galleron (cel care a mai proiectat în România Ateneul Român și Palatul Băncii Naționale a României din București). Casa a aparținut magistratului Constantin Vălimărescu, doctor în drept, procuror, președinte și prim-președinte al Curții de Apel Craiova (din 1883 până în 1911). De-a lungul timpului, în această casă au funcționat Secția Colecții a Muzeului de Artă, Laboratorul zonal de restaurare și conservare și Oficiul Județean al Patrimoniului Cultural Național Dolj. După Revoluția din 1989, casa a fost retrocedată urmașilor vechiului proprietar, astăzi fiind sediu de bancă.
HOTELUL MINERVA str. Mihail Kogălniceanu nr. 1

Clădirea a fost construită între anii 1898-1903, după planurile arhitecților Toma Dobrescu și D. Nedelcu, pe terenul ce era atunci proprietatea epitropiei Madona Dudu. Maiestuoasa clădire a adunat laolaltă nume importante ale vremurilor Craiovei de odinioară. Pe aici au trecut și oameni politici importanți precum președintele Franței, Generalul Charles De Gaulle, când a vizitat Craiova în 1968. Stilul arhitectonic a fost inspirat de arhitectura arabă / maură.
CASA NICOLAE ROMANESCU, Calea Unirii nr. 57

A aparținut familiei revoluționarilor pașoptiști Petrache și Costache Romanescu. Se spune că ar fi fost cea dintâi locuință din Craiova pe care s-a arborat drapelul tricolor. Astăzi, casa poartă numele celebrului om politic craiovean Nicolae Romanescu (consilier, primar al Craiovei, deputat și senator timp de 48 de ani), cunoscut mai ales pentru înființarea Parcului Nicolae Romanescu. Colecționar și bibliofil, Romanescu și-a transformat casa într-o adevărată galerie de artă, el strângând de-a lungul anilor o colecție valoroasă, ce includea pictură, grafică, sculpturi, porțelanuri, țesături, tapiserii, mobilier și cărți, artă occidentală și românească.

Din 1974, Casa Romanescu mai este cunoscută și drept Casa Universitarilor, spațiu dedicat activităților cultural-științifice organizate de cadrele didactice de la Universitatea din Craiova.
PARCUL NICOLAE ROMANESCU, Bd Nicolae Romanescu, nr.1

Parcul a început sa fie construit în anul 1901 din inițiativa primarului Nicolae Romanescu. Proiectarea lui a fost realizata de arhitectul peisagist francez Edouard Redont. In anul 1900, planurile parcului au fost medaliate cu medalia de aur la Expoziția Universală de la Paris, iar în 1903, Parcul a fost inaugurat în prezența Regelui României Carol I. Suprafața totală a parcului este de aproximativ 96 de hectare și este, ca mărime, al treilea parc natural amenajat din Europa.

Datorita faptului ca a fost construit pe moșia familiei Bibescu, parcul este cunoscut și sub denumirea de Parcul Bibescu.

Unul dintre obiectivele turistice din parc este Castelul Fermecat. Acesta a fost construit odată cu parcul, iar in prezent acesta găzduieste un restaurant și o terasa de vară. De fapt, nu era vorba de un castel, ci de o structură care găzduia bazinele de apa ce ajutau la irigarea parcului.

Odata cu parcul, a fost inaugurat si hipodromul cu o suprafata de 20 de hectare care era, la începutul secolului, cel mai mare
din tara. Un alt loc important din parc este Podul Suspendat. Acesta lega doua dealuri si traversează lacul din centrul parcului. Acesta din urma poate fi străbătut si cu barca pe care o puteți închiria din apropierea lui. Întinderea de apa din Parcul Romanescu este de peste 4 ha. Parcul are străzi, drumuri, alei și poteci care însumează aproximativ 50 km lungime!